Istoria Sfintei Mănăstiri Ostrov
Sfânta Mănăstire Ostrov se află pe o insulă a lacului de acumulare al Hidrocentralei Călimăneşti, județul Vâlcea, și este legată de staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti-Căciulata printr-un pod.
Sfânta Mănăstire Ostrov se află pe o insulă a lacului de acumulare al Hidrocentralei Călimăneşti, județul Vâlcea, și este legată de staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti-Căciulata printr-un pod.
Biserica sfintei mănăstiri, închinată Nașterii Maicii Domnului, a fost zidită pe locul unei biserici mai vechi, ridicată până cel târziu la începutul secolului al XV-lea. Actuala biserică a fost zidită între anii 1520-1521, de către Sfântul Voievod Neagoe Basarab şi soţia sa, Doamna Despina.
Biserica a fost sfinţită mai înainte de a fi zugrăvită în frescă. Icoanele mobile folosite în cult în acea perioadă sunt păstrate astăzi la Muzeul de Artă al României din București. Sfântul Altar a fost pictat la 1752, iar restul bisericii a fost pictat în frescă până la anul 1760. La terminarea picturii, inscripţia din pisania veche a fost înlocuită cu un text românesc, scris cu litere chirilice.
O podoabă de arhitectură interioară, care a înfruntat și a biruit vremurile, este catapeteasma, sculptată în lemn de lemn și aurită, care datează încă de la zidirea bisericii. Se crede că și icoanele împărăteşti sunt cele originare. Icoana Maicii Domnului a fost restaurată la 1791, de Ioan Zugravul.
La 22 decembrie 1838, chiliile şi clădirile administrative au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi în anul 1940. Restaurări ample s-au făcut în anii 1940, 1956-1957 și 1962-1963.
Din timpul domnitorului Neagoe Basarab au rămas trei icoane: Sfântul Ierarh Nicolae, Coborârea de pe cruce şi Sfântul Cuvios Sava, toate de o mare valoare artistică, în prezent aflate în custodia Muzeului de Arta al României din București.
Începând cu secolul al XVI-lea, până la 1890, Schitul Ostrov a fost schit cu obște de maici. În acest schit s-au călugărit soţia domnitorului Neagoe Basarab, Doamna Despina, cu numele de Platonida, şi mama voeivodului Mihai Viteazul, care şi-a luat numele de Teofana.
Construcţia Hidrocentralei Călimăneşti a impus ca biserica, precum și insula, să fie ridicată cu circa 6 metri, pentru a nu fi inundate. A fost reconstruită casa stăreţiei. Întregul ansamblu monahal, care încununează insula, este un frumos parc de agrement pentru vizitatorii staţiunii Călimăneşti-Căciulata.
Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular